Consimțământul. Acesta este un concept de bază în orice relație umană despre care toți au impresia că știu ce înseamnă, dar în realitate, dacă întrebi majoritatea oamenilor (mai ales bărbații), nu vor ști să îl definească. Mi se pare extrem de important ca noțiunea de consimțământ să fie cunoscută de absolut toată lumea, pentru că în orice relație interumană în care nu există consimțământ se poate ajunge extrem de repede la violență fizică, dar mai ales psihologică.

Noțiunea de consimțământ poate să fie foarte ușor definită ca “permisiunea ca ceva să se întâmple sau înțelegerea comună între două sau mai multe părți de a realiza ceva”. În articolul acesta o să aprofundez puțin cum funcționează de fapt consimțământul și cum să recunoști când o persoană este evident pusă într-o poziție inconfortabilă din cauza acțiunilor tale.

În primul rând, hai să vorbim despre exprimarea de bază a consimțământului: da sau nu. Cel mai important lucru din tot articolul acesta este să se înțeleagă foarte clar un lucru: NU ÎNSEAMNĂ NU, iar discursuri precum: “a zis nu, dar poate nu vorbea serios” sau “așa sunt fetele, la ele NU înseamnă DA”  sunt fundamental greșite și sunt adesea folosite de oameni care nu au niciun pic de respect și înțelegere referitoare la integritatea fizică și mentală a persoanei de lângă ei.

Consimțământul trebuie să fie dat în trei mari moduri: afirmativ (adică să ți se spună că este în regulă să faci un anumit gest sau acțiune), clar (să nu existe dubii referitoare la poziția ta față de cererea celui de lângă tine) și conștient (să fie acordat rațional și ținând cont de propriile dorințe și idealuri, nu de plăcerile sau dorințele partenerului).

Atunci când ți se dă voie să faci ceva, acordul trebuie să vină voluntar. Trebuie ca persoana respectivă să fie în asentimentul tău și să exprime acest lucru fără dubii. Oricât de mult ar vrea agresorii ca noi să credem asta, consimțământul nu se obține prin amenințări, șantaj sau cu forța (în realitate, dacă cineva încearcă să vă facă să acceptați un lucru folosindu-se de instrumentele de mai sus săvârșește o infracțiune și se pune în poziția de a fi adus în fața instanțelor de judecată). Pe lângă acest aspect, este important de menționat și faptul că nu iți dai consimțământul când acorzi permisiunea cuiva de a acționa într-un anumit mod doar din teama reacției pe care o poate avea în cazul unui refuz. Această situația este complicată pentru că, deși ai afirmat “da”, intenția ta reală era să spui “nu”, doar că din cauza circumstanțelor nu ai putut.

Un alt aspect foarte important când vine vorba de consimțământ (dar pe care foarte mulți îl ignoră sau înțeleg greșit) este că tăcerea NU înseamnă da. De multe ori, chiar dacă nu ești de acord cu ceva din frica sau dorința de a nu dezamăgi persoana de lângă tine, recurgi la tăcere, care de multe ori este interpretată ca un accept. Lucrul acesta este fundamental greșit. Dacă o persoana nu îți zice răspicat ca este de acord cu ceva, atunci nu o face.

Consimțământul este de două tipuri: verbal și nonverbal. Cel verbal este mai clar și este foarte dificil să fie interpretat greșit, pentru că este foarte direct. Exemple de cum ai putea să îți exprimi verbal consimțământul pot varia de la un simplu “da” până la “sunt de acord și mă simt confortabil, așa ca poți continua fără griji”. Când vorbim de acordul nonverbal lucrurile devin puțin mai gri, pentru că poți spune da și fără să vorbești, dar depinde foarte mult de la caz la caz. Consimțământul poate fi exprimat și fără cuvinte, de exemplu printr-un gest afirmativ cu capul sau prin începerea actului pe care îl propune partenerul. Totuși, din punctul meu de vedere, este imperios ca acordul non-verbal sa fie susținut și de o aprobare verbala. Limbajul corporal al fiecăruia diferă și poate fi adesea interpretat greșit. Este necesar și de datoria ta să verifici când nu ești sigur dacă persoana a zis un da clar și răspicat. În plus, nu poți să presupui că ai primit consimțământul dacă partenerul tău tace sau nu opune rezistență fizică. Trebuie ținut cont de integritatea corporală și psihică a celui drag, iar când simți că ceva nu e în regulă, OPREȘTE-TE! Cu toate acestea, mult mai bine este să te asiguri încă de la început că acordul primit este dat cu hotărâre.

Există câteva diferențe, deși mici, între cum diferă acordatul de consimțământ la băieți și la fete. De obicei, băieții se presupune că sunt duri, puternici, că nu au cum să aibă limite, iar astfel pot fi manipulați și în a se crede slabi daca nu își dau acordul pentru orice dorește partenera. La fete însă, lucrurile stau mult mai rău. Ele sunt adesea manipulate emoțional și făcute să intre într-o capcană din care nu pot scăpa, capcană în care se obișnuiesc și pe care nu vor să o părăsească. Nu vor să refuze bărbații ca să nu ii supere sau ca să nu riște să devină violenți. Deși diferențe mici există, în fond, forțarea acordării consimțământului este în egală măsură blamabilă, ambele genuri fiind vulnerabile în fața acestui tip de agresiune (deși mai mult fetele).

Ultimul aspect esențial al consimțământului este revocabilitatea acestuia. Dacă tu inițial îți dai acordul pentru ceva, dar realizezi apoi că nu îți place sau te face să te simți inconfortabil, ÎȚI POȚI RETRAGE CONSIMȚĂMÂNTUL. Indiferent de natura relației dintre persoanele implicate, consimțământul poate să fie anulat în secunda în care nu mai te simți confortabil, iar partenerul e obligat să se oprească din ce face.

Una dintre marile probleme ale relațiilor moderne interumane este că nu se pune foarte mult accentul pe consimțământ, mai ales pentru că mulți oameni nu știu ce este acela și cum funcționează.

Sper ca articolul acesta să ajute la o mai bună înțelegere a subiectului și să ajute la identificarea și reducerea abuzurilor legate de forțarea acordării consimțământului.

#DECIDESYA #GBV #GENDERBASEDVIOLENCE